A
certain view of the world: very short theater plays created
by young people today
Possible or anecdotal, imaginary or credible, the mini
plays created by these young people involved in the KPUP Comenius project,
explicitly express the triumph of friendship and tolerance, beyond cultural or
ethnic boundaries imposed by traditional stereotypes.
The joy of life and the need of friends, capitalized in
artistic attempts constitute – they say indirectly - the only way to transcend
the barriers of the past and create a united Europe.
The young authors of the four plays rather break through or even cancel the
contemporary European mood of loneliness, so much emphasized by the contemporary
theater, and go beyond our perfunctuary and shallow universe dominated by ideologies,
manifesting an open attitude towards other cultures. Because the road to
self-knowledge necessarily goes through the reference to the others (e.g. a
Lithuanian, a Turk, a Swede, a Romanian).
Like a Prince Charming, the young European leaves on a
journey of discovery so that one day, the future adult could understand his or
her neighbors, the people to work with and collaborate for the good of the European
realm.
In this respect, the small plays aim the knowledge
adventure of the EU members and their shift from indifference and reluctance to
understanding and acceptance. The theater created by student-artists is able to
transform their experience into a game and the game in an act of knowledge.
Through it, these young people discover: common origins traced back to the
Thracians and the Celts, both belonging to the great family of the
Indo-Europeans or some interesting kinship between the Romanian and the Spanish
lords and princes; or the life, not easy at all, of the princesses of
Versailles – as in " A History Lesson "; or contemporary domestic
dramas, but also the power to convert pain into an artistic act as in the case
of Monica who is motherless but ready to assume the management of the house and
also his father’s inconsolable frustration – as in “The Swedish Way"; the
concern for school and performance, but also romantic love interest, as in
"Lithuanian and Romanian Girls"; the preoccupation with different prejudices
and habits, of a gastronomic kind as well, in Vlad’s case, in“When in Turkey,
Do as the Turks Do”.
The great themes of life, consciousness and existence,
caught by a flash, are found in all philosophies and literatures of the world:
love, friendship, history, pain, school, tradition.
The finding and the understanding of the world may begin by returning to a time when young people took responsibility at an early age, girls were married at 14, and the challenges made life "look not right". The educational function is well understood by these young people, aware that the initiatory approach can not be successful without knowing the past to understand the present, an immanent condition in improving the quality of our life ("A History Lesson").
The relationship with adults - a way of being not only Swedish - means discovering inner resources for confession of love that leads to emotional fulfillment, by overcoming family difficulties and by the conversion of suffering in art.
And what is most important is the feeling these young
people want to convey. Their theater is optimistic and it gives confidence and
vitality to a world with many problems - not only in communication - offering
models through their attitude and approach, in ironic tones: "For your
sake, do not get me started!" or in serious, reflective tones: "It’s
hard enough to find someone you love and harder to find someone you love who
loves you back.!"
Regarding the characters, the central vision is a radiography
of the young as a free, rational, open, and sociable person - qualities by which relations
between Eastern and Western Europe are restored and by which common values are
re-discovered so that the Europeans could find their place, once again, in
universality: the feeling of solidarity, the need for communication, the
rejection of discrimination and the acceptance of the one who is different. The
youth today can recognize their own image, because it is the mirror created and
carried by them.
Adriana
Năstasă,
Teacher
of the Romanian language and literature
National College "Radu Negru", Făgăraș
National College "Radu Negru", Făgăraș
O anume perspectivă
asupra lumii: piese de teatru scurt scrise de tineri de azi
Posibile sau
anecdotice, imaginare sau verosimile, microscenetele tinerilor implicaţi în
proiectul KPUP Comenius, exprimă explicit triumful prieteniei şi al toleranţei,
dincolo de graniţele culturale sau etnice, impuse de stereotipiile
tradiţionale.
Bucuria de viaţă şi nevoia de
prieteni, valorificate în încercările artistice, constituie –transmit ei
indirect – singura cale de a transcende barierele trecutului şi de a crea o
Europă unită şi solidară. Tânărul de azi rupe, anulează o stare de spirit a
europeanului contemporan, singurătatea, atât de evidenţiată de teatrul
contemporan, şi depăşeşte un univers supercivilizat, dominat de ideologii, prin
atitudinea deschisă faţă de culturile altor popoare. Pentru că drumul spre
cunoaşterea de sine trece neapărat prin raportarea la ceilalţi: la un
lituanian, un turc, o suedeză, o româncă.
Asemenea unui Făt-Frumos, tânărul
european pleacă într-o călătorie iniţiatică pentru ca odată ajuns adult, să-i
înţeleagă pe vecinii lui, pe cei cu care va colabora pentru bunul mers al
împărăţiei europene pe care o va conduce.
În aceste sens, micile scenete
urmăresc experienţele de cunoaştere ale membrilor UE şi trecerea lor de la
indiferenţă şi reticenţă la înţelegere şi acceptare. Teatrul creat de
artiştii-elevi le transformă experienţa în joc, iar jocul în act de cunoaştere.
Prin el, tinerii descoperă: origini comune, ca a tracilor şi celţilor,
aparţinând marii familii indo-europene sau legături de rudenie între domnitorii
români şi prinţii spanioli sau viaţa, deloc uşoară, a prinţeselor de la
Versailles – în „Lecţia de istorie”; drame familiale contemporane, dar şi
puterea de a converti suferinţa în act artistic, ca în cazul Monicăi, orfană de
mamă şi asumându-şi gospodărirea casei şi frustrarea unui tată neconsolat – în
piesa „Un fel de a fi suedez”; preocuparea pentru şcoală şi performanţă, dar şi
interesul pentru iubire în „Lituanienele şi româncele”; prejudecăţile şi
interesul pentru cunoaşterea obiceiurilor celui diferit, gastronomice în cazul
lui Vlad din „Când eşti în Turcia, poartă-te ca în Turcia”.
Marile teme ale existenţei, surprinse
prin flash-back-uri şi instantanee, sunt cele regăsite în toate filozofiile şi
literaturile lumii: iubirea, prietenia, istoria, suferinţa, şcoala, tradiţia.
Căutarea şi înţelegerea lumii încep prin
întoarcerea în timp, când tinerii îşi asumau responsabilităţi la vârste
fragede, fetele erau căsătorite la 14 ani, iar provocările făceau ca viaţa „să
nu-ţi stea bine”. Funcţia educativă este foarte bine înţeleasă de tineri,
conştienţi că demersul iniţiatic nu poate avea succes dacă nu pleacă la drum cu
experienţele înaintaşilor asimilate, condiţie imanentă de înţelegere a
prezentului. –„Lecţia de istorie”
Relaţia cu adulţii – „un fel de a fi nu
numai suedez” – înseamnă şi descoperirea resurselor interioare pentru
mărturisirea iubirii care duce la împlinire afectivă, la depăşirea greutăţilor
familiale şi la convertirea suferinţei în artă.
Şi ceea ce este cel mai important este
sentimentul pe care aceşti tineri vor să-l transmită. Teatrul lor este un
teatru optimist, care transmite încredere şi vitalitate unei lumi cu multiple
probleme, nu numai de relaţionare, oferind modele de atitudine şi abordare, în
tonalităţi ironice: „Pentru binele tău, nu mă provoca!” sau tonalităţi grave:
„E destul de greu să găseşti pe cineva pe care să-l iubeşti, dar şi mai greu pe
cineva care să te iubească!”
În ceea ce priveşte personajele,
viziunea centrală este radiografierea tânărului ca ins liber, raţional,
deschis, sociabil, calităţi prin care sunt refăcute relaţiile între ţările
Europei de Est şi de Vest şi sunt descoperite valori prin care europeanul este
fixat în universalitate: sentimentul solidarităţii, nevoia de comunicare,
respingerea discriminării şi acceptarea celui diferit. Tânărul de azi îşi
recunoaşte imaginea, pentru că oglinda este creată de el şi purtată de el.
Adriana
Năstasă,
Profesor
de limba si literatura română,
Colegiul Național “Radu Negru”, Făgăraș
Colegiul Național “Radu Negru”, Făgăraș
