For me that week was the week when I traveled to four
different countries while I was in
Romania. Is it possible? If I had been asked the day before their arrival I
would have said no.
The first day we were all a little embarrassed but after the
first discussion I started to be more open. Of course at the beginning there were also people who did not speak with us,
who stood with the people of their own country. We were not demoralised by them, on the contrary, we had the
ambition to make them feel good. And I got, at the end of the week, the
impression that we were all like one big family.
I went with them on all the trips and I was very happy to
see them fascinated by our landscapes, our culture and the play contest we
organised. Best I came to know those students from Turkey because I went out
with them every night. It was a wonderful week, unexpectedly beautiful. We were
all very sad when it was time for them to return home. But every beginning has an
end and we all know that what’s nice is over so soon. I remember that they said
they could barely wait to get back to us and our families and that they even
made their plans for coming to Romania again.
I don’t know what will happen if we ever see them all but the one thing I’m sure of is that I have made friends for life who I
will never forget and I’m sure they will never
forget me and my schoolmates. So, once again, I state here that I am
very happy to be in this project. I’ve learnt
so many things but the most important one: I have learned to love my own country
Am călătorit in patru tari diferite în timp ce eram în România
Am călătorit in patru tari diferite în timp ce eram în România
Pentru mine a fost o saptamana in care am călătorit în patru
țări diferite, în timp ce eram în România . Este posibil ? Dacă aș fi fost
întrebata cu o zi înainte de sosirea lor as fi spus nu .
In prima zi am fost cu toții, un pic stanjeniti, dar după
primele discuții am început să fim mai deschisi unii cu altii. Desigur, la
început au fost, de asemenea, oameni care nu vorbeau cu noi , care stăteau
împreună cu cei din țara lor . Noi nu ne-am demoralizat, dimpotrivă, ne-am
ambitionat sa ii facem sa se simta bine. La sfârșitul săptămânii am
fost cu toții ca o mare familie .
I-am insotit peste tot și am fost foarte
fericita sa vad ca erau fascinati de peisajele noastre, de cultura noastră și
de concursurile pe care le-am organizat . Cel mai bine am ajuns să îi cunosc pe elevii din Turcia, pentru că m-am dus cu
ei în fiecare seara in oras. A fost o săptămână minunată, neașteptat de frumoasa. Am fost foarte tristi când a venit timpul să se întoarcă acasă. Dar fiecare
început are un sfârșit și știm cu toții că ceea ce este frumos se termina
repede. Îmi amintesc ca au spus ca abia așteptau să se ntoarca la noi și la
familiile noastre și că au făcut chiar și planuri pentru reîntoarcerea lor in Romania.
Nu știu ce se va întâmpla, daca ne vom mai revedea vreodată, dar un lucru de care sunt sigura
este că mi-am făcut prieteni pe viata pe care niciodata nu îi voi uita și sunt
sigura că nici ei nu ma vor uita pe mine si pe colegii mei. Deci, încă o dată, sunt foarte fericita să fiu în acest
proiect. Am învățat atât de multe lucruri, dar cel mai important: am învățat
să imi iubesc țara.
Diana-Maria Aron
clasa a XI-a B Colegiul Național
“Radu Negru” Făgăraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu